REȘEDÍNȚĂ s.f. Sediu, loc unde este instalată o autoritate sau o persoană oficială; localitate, clădire unde se află acest sediu. [Cf. fr. résidence, it. residenza]. Vezi definitia »

FLUORESCEÍNĂ s. f. materie colorantă galbenă, care la fluorescență devine verde, extrasă din rezorcină, folosită în hidrografie și în farmacie. (< fr. fluorescéine) Vezi definitia »

PIROPARAFÍNĂ s.f. Parafină bine cristalizată ca urmare a încălzirii. [< fr. pyroparaffine]. Vezi definitia »

CÍSTĂ s. f. 1. (ant.) coș de răchită în care se purtau la procesiunile închinate unor divinități diverse obiecte de cult. ◊ casetă, lădiță. 2. vas cilindric de metal pentru prima epocă a fierului din Italia. 3. mormânt preistoric din piatră în care era așezat cadavrul. 4. celulă, spor de rezistență, la alge. (< fr. ciste, lat. cista, gr. kiste) Vezi definitia »

GALVANOCAÚSTICĂ s.f. (Med.) Folosirea curentului galvanic în scopul cauterizării țesuturilor bolnave. [Pron. -ca-us-. / cf. it. galvanocaustica, germ. Galvanokaustik]. Vezi definitia »