HELIOFÓB, -Ă, heliofobi, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Med.) (Persoană) care suferă de heliofobie. 2. Adj. (Despre plante) Care nu suportă lumina solară, care crește în regiuni umbrite. [Pr.: -li-o- – Var.: eliofób, -ă adj., s. m. și f.] – Din heliofobie (derivat regresiv). Vezi definitia »

ROMÂNOFÓB, -Ă, românofobi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) stapânită de românofobie. – Din românofobie, prin analogie cu cele similare. Vezi definitia »

RUSOFÓB, -Ă adj., s. m. f. (cel) care urăște pe ruși și tot ceea ce este rusesc. (< engl. russophobe) Vezi definitia »

CINEFÓB, -Ă s.m. și f. Cel care urăște filmele. [< fr. cinéphobe]. Vezi definitia »

ROB, ROÁBĂ, robi, roabe s. m. și f. 1. (În evul mediu, în țările române) Om aflat în dependență totală față de stăpânul feudal, fără ca acesta să aibă dreptul de a-l omorî. ♦ Om care muncește din greu. ♦ Persoană luată în captivitate (și folosită la munci grele); captiv. ♦ (Pop.) Deținut, întemnițat. ♦ Fig. Persoană foarte supusă, foarte devotată cuiva. ♦ (În limbajul bisericesc) Persoană credincioasă; creștin. 2. Om aflat în relații social-politice de subjugare, de aservire. 3. Fig. Persoană subjugată de o pasiune, de o preocupare copleșitoare, de o obligație. – Din sl. robŭ. Vezi definitia »