BIOGEOCHIMÍE (‹ germ.) s. f. Ramură a geochimiei care studiază relațiile dintre biosferă și celelalte geosisteme din punct de vedere chimic (compoziția chimică a organismelor și modul de participare a materiei vii și a produselor și de descompunere în procesele de migrație și de acumulare a elementelor chimice din scoarța terestră). Metodele b. sînt folosite și în prospecțiunile zăcămintelor de minerale utile. Vezi definitia »

ANTRECTOMÍE s. f. rezecție a antrului piloric. (< fr. anthrectomie) Vezi definitia »

PROCÉSIE s.f. v. procesiune. Vezi definitia »

PSEUDOGAMÍE s. f. 1. dezvoltare a embrionului din ovulul nefecundat în urma excitației produse de polenizarea stigmatului. 2. fuzionare a două nuclee vegetative. (< fr. pseudogamie) Vezi definitia »

INTUÍȚIE s. f. 1. capacitate a gândirii de a descoperi nemijlocit și imediat adevărul pe baza experienței și a cunoștințelor dobândite anterior, fără raționamente logice preliminare. 2. metodă didactică de predare și însușire a cunoștințelor pornind de la reflectarea senzorială nemijlocită a obiectelor și fenomenelor studiate. ◊ pătrunderea instinctivă în esența unui lucru; descoperire bruscă, revelatorie a unui adevăr, a soluției unei probleme. ◊ inspirație, presentiment. (< fr. intuition, lat. intuitio, it. intuizione) Vezi definitia »