CĂPITÉNIE s. f. v. căpetenie. Vezi definitia »

DISLOCÁȚIE s. f. 1. dislocare. 2. defect de structură al unui cristal constând în perturbarea distribuției atomilor. (< fr. dislocation) Vezi definitia »

RÓCHIE, rochii, s. f. Îmbrăcăminte femeiască la care bluza și fusta (din același material) formează o singură piesă. [Var.: (reg.) róche s. f.] – Din bg., scr. roklja. Vezi definitia »

SUPOZÍȚIE s. f. 1. presupunere, ipoteză; premisă. 2. capacitate a unui termen de a reprezenta ceva într-o propoziție. (< fr. supposition) Vezi definitia »

CRANIOCLAZÍE s. f. zdrobire și extragere a capului la fătul mort, cu ajutorul cranioclastului. (< fr. crânioclasie) Vezi definitia »