CONSONÁNTĂ s.f. (Rar) Consoană. [< lat. consonans, cf. germ. Konsonant, it. consonante]. Vezi definitia »

RINOSCLERÓZĂ s.f. (Med.) Atrofie a mucoasei pituitare. [< fr. rhinosclérose]. Vezi definitia »

BUCĂȚÍCĂ, bucățele, s. f. Diminutiv al lui bucată; bucățea. ◊ Expr. Bucățică ruptă (sau tăiată) sau ruptă bucățică, se spune despre o persoană care seamănă perfect cu unul din membrii familiei sale. ♦ Ceea ce servește (în cantitate mică) de mâncare. ◊ Expr. A-și da (sau a-și lua) bucățica de la gură = a da din puținul său, a fi foarte darnic sau altruist. A-i lua (cuiva) bucățica din (sau de la) gură = a lipsi (pe cineva) până și de strictul necesar traiului. – Bucată + suf. -ică. Vezi definitia »

TRIFLUORÚRĂ s. f. compus chimic cu trei atomi de fluor în moleculă. (< fr. trifluorure) Vezi definitia »

roabă, roabe s. f. (intl.) dubă de intervenție. Vezi definitia »