ERUDIȚIÚNE s.f. v. erudiție. Vezi definitia »

INFLEXIÚNE s. f. 1. modificare a înălțimii unui sunet, a timbrului unei vocale; schimbare bruscă a vocii, a accentului; modulație (2). 2. îndoire, curbare. ♦ ~ osoasă = incurbare osoasă. 3. (mat.) schimbare de sens a concavității unei curbe plane. (< fr. inflexion, lat. inflexio) Vezi definitia »

CONSOLAȚIÚNE s.f. v. consolație. Vezi definitia »

ECLOZIÚNE s. f. 1. ieșire a puilor sau a larvelor din ou. 2. (fig.) ieșire la iveală, înflorire; manifestare. 3. intervenție chirurgicală prin care este scoasă din funcțiune o porțiune dintr-un organ, fără a fi extirpată. (< fr. éclosion) Vezi definitia »

CONVICȚIÚNE, convicțiuni, s. f. (Livr.) Convingere. [Pr.: -ți-u- – Var.: convícție s. f.] – Din fr. conviction, lat. convictio, -onis. Vezi definitia »