AUTORIZÁȚIE, autorizații, s. f. Permisiune, împuternicire (oficială) de a face ceva. ♦ (Concr.) Document oficial prin care se dovedește un drept sau o împuternicire a cuiva. [Pr.: a-u-] – Din fr. autorisation. Vezi definitia »

ESTEZIOLOGÍE s.f. Studiul fenomenelor senzoriale. [Pron. -zi-o-, gen. -iei. / < fr. esthésiologie, cf. gr. aisthesis – simțire, logos – știință]. Vezi definitia »

REFLÉCȚIE s.f. 1. Cugetare, meditație, gândire. 2. Reflexie (1). [Gen. -iei, var. reflecțiune s.f. / cf. fr. réflexion, lat. reflexio]. Vezi definitia »

SIMPATALGÍE s.f. (Med.) Durere a sistemului nervos simpatic. [Gen. -iei. / < fr. sympathalgie]. Vezi definitia »

CHINEZITERAPÍE s.f. Terapeutică prin mișcare. [Gen. -iei, scris și kineziterapie. / < fr. kinésithérapie, cf. gr. kinesis – mișcare, therapeia – tratament]. Vezi definitia »