PELÁGIC, -Ă, pelagici, -ce, adj. 1. (În sintagma) Zonă pelagică = totalitatea apelor din lacuri, mări și oceane situate deasupra zonelor de fund (începând de la adâncimea de circa 200 m). ♦ Care se referă la zona definită mai sus, care aparține acestei zone; (despre plante și animale) care trăiește, plutind liber în apele acestei zone. 2. (Rar) Marin. – Din fr. pélagique. Vezi definitia »

STEREOFÓNIC, -Ă, stereofonici, -ce, adj. Care aparține stereofoniei, privitor la stereofonie, bazat pe stereofonie. [Pr.: -re-o-] – Din fr. stéréophonique. Vezi definitia »

PSIHOCRÍTIC, -Ă I. s. m. critic care utilizează psihocritica. II. s. f. metodă de critică literară inspirată de psihanaliză, care studiază frecvența și structura temelor ce definesc personalitatea unui creator. (< fr. psychocritique) Vezi definitia »

IEROGLÍFIC, -Ă adj. v. hieroglific. Vezi definitia »

FLUTURÁTIC, -Ă, fluturatici, -ce, adj., s. m. și f. Flușturatic. [Var.: fluturátec, -ă adj.] – Flutura + suf. -atic. Vezi definitia »