spornicíe, spornicíi, s.f. (înv.) hărnicie. Vezi definitia »

ELECTROGRAVIMETRÍE s. f. Metodă electrochimică de analiză cantitativă, care se bazează pe depunerea prin electroliză a metalului la catod și pe cântărirea catodului înainte și după electroliză. – Din fr. électrogravimétrie. Vezi definitia »

AVLÍE, avlii, s. f. (Reg.) Curte (1). – Tc. avlu. Vezi definitia »

REZERVÁȚIE, rezervații, s. f. 1. (Adesea urmat de determinarea „naturală”) Teritoriu ocrotit prin lege, pe care nu se pot face transformări, deoarece în cuprinsul lui se găsesc plante, animale, minereuri sau formații geologice rare, care prezintă importanță din punct de vedere științific. 2. Întindere redusă din teritoriul unui stat pe care este silită să locuiască populația de o anumită rasă aflată pe teritoriul acelui stat. – Din fr. réservation. Vezi definitia »

STRATEGÍE s.f. 1. Parte componentă a artei militare care se ocupă cu conducerea tuturor forțelor armate de uscat, aer și apă, pe toată durata războiului și pe durata fiecărei campanii, organizând și conducând operațiile duse de mari grupări de forțe. 2. Știința conducerii luptei revoluționare prin determinarea direcției principale a acțiunilor și prin elaborarea planului de unire și de utilizare justă a forțelor revoluționare, a rezervelor revoluției. 3. (Fig.) Arta de a folosi cu dibăcie toate mijloacele disponibile în vederea asigurării succesului într-o luptă. [Gen. -iei. / cf. fr. stratégie, lat., gr. strategia]. Vezi definitia »