PAROXITÓN, -Ă, paroxitone, adj., s. n. 1. Adj., s. n. (Cuvânt, formă gramaticală) care are accentul pe penultima silabă. 2. Adj. (Despre modul de accentuare a cuvintelor, rime etc.) Care se caracterizează prin plasarea accentului pe silaba penultimă. – Din fr. paroxyton. Vezi definitia »

INTERFÓN, interfoane, s. n. Aparat de comunicare folosit în interiorul unui grup de clădiri, al unei clădiri sau al unui apartament. – Din fr. interphone. Vezi definitia »

KRIPTÓN s. n. element chimic din familia gazelor inerte, obținut prin distilarea fracționată a aerului lichid, folosit la becurile cu incandescență. (< fr. krypton) Vezi definitia »

CLAXÓN, claxoane, s. n. Dispozitiv de semnalizare sonoră, folosit de obicei la autovehicule. – Din fr. klaxon. Vezi definitia »

vagón s. n., pl. vagoáne Vezi definitia »