NAUTOFÓN s. n. (mar.) aparat care emite semnale de ceață prin vibrația unei membrane metalice, acționate de un electromagnet. (< fr. nautophone) Vezi definitia »

PALEOFÓN, paleofoane, s. n. Aparat folosit pentru înregistrarea și reproducerea mecanică a sunetelor; fonograf. – Din fr. paléophone. Vezi definitia »

spion, spioni s. m. (intl.) 1. ac de siguranță. 2. unealtă în formă de V cu care se forțează o ușă încuiată, atunci când cheia este în broască. Vezi definitia »

ORLÓN s. n. Varietate de fibră textilă sintetică, obținută prin prelucrarea unor soluții vâscoase de rășini și folosită, în amestec cu lâna, la executarea tricotajelor. – Din fr., rus. orlon, germ. Orlon. Vezi definitia »

ETIMÓN s.n. (Lingv.) Cuvânt de bază, de obicei dintr-o limbă străină, din care derivă un cuvânt al unei limbi. [Pl. -onuri, -oane. / < fr. étymon]. Vezi definitia »