Definita cuvantului front
FRONT1 s. n. 1. teritoriu pe care se poartă luptele într-un război. ◊ grupare operativ-strategică constituită din forțe militare numeroase, sub o comandă unică, destinată ducerii unor operații de amploare. 2. formație de militari, sportivi etc. în linie. 3. (fig.) grup organizat de oameni în vederea unei lupte comune. 4. (arhit.) fațata principală a unei clădiri, latura dinspre stradă a unei parcele. ◊ perete în care se execută tăierea rocilor sau a minereurilor. ♦ ~ de lucru = existența condițiilor pentru ca echipele specializate de lucrători să-și poată desfășura activitatea de execuție. 5. (met.) zonă de separație a două mase de aer cu proprietăți diferite. 6. (fiz.) ~ de undă = totalitatea punctelor până la care ajunge o oscilație la un moment dat. 7. (herald.) centrul părții superioare a unui scut. (< fr. front)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu front
NUTRIMÉNT, nutrimente, s. n. (Rar) Hrană; alimentație; mijloace de trai, cele necesare traiului. – Din fr. nutriment, lat. nutrimentum. Vezi definitia »
SIMPATIZÁNT, -Ă, simpatizanți, -te, s. m. și f. Persoană care împărtășește ideile, sentimentele și aspirațiile unei grupări politice, artistice, ale unei asociații sportive etc., fără a fi membrul ei. – Din fr. sympathisant. Vezi definitia »
ACORDÁNT, -Ă, acordanți, -te, s. m. și f. (Rar) Persoană care execută lucrări în acord. – Germ. Akkordant. Vezi definitia »
CONVERGÉNT, -Ă adj. Care converge, care se îndreaptă către același centru. ◊ Lentilă convergentă = lentilă cu proprietatea de a strânge într-un singur focar razele care o străbat. ♦ (Mat.; despre un șir infinit de numere) Care tinde către un anumit număr finit, numit limită. [Cf. fr. convergent, it. convergente]. Vezi definitia »
INTEGUMÉNT s.n. (Bot.) Înveliș al ovulului. ♦ (Zool.) Piele, pieliță. V. tegument. [Cf. it. integumento, lat. integumentum – veșmânt]. Vezi definitia »