Definita cuvantului frontal
FRONTÁL, -Ă I. adj. 1. din regiunea frunții. ◊ (s. n.) mușchi al frunții. 2. din, așezat în față. ♦ abataj ~ = abataj al minereului făcut pe un front foarte lung în direcția filonului; dreptă ~ă = dreaptă paralelă cu planul vertical de proiecție. ◊ referitor la front (5). II. s. n. 1. os al craniului care formează fruntea și o parte din orbite. 2. parte proeminentă a unui obiect. (< fr. frontal)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu frontal
DUODENÁL, -Ă adj. al duodenului, care se formează în duoden. (< fr. duodénal) Vezi definitia »
ORÁL, -Ă adj. 1. care se transmite prin viu grai. ◊ (despre examene, probe; și s. n.) care se face verbal. ◊ care caracterizează limba vorbită, vorbirea. ♦ stil ~ = manieră de exprimare scrisă care imită exprimarea prin viu grai. 2. sunet ~ = sunet la pronunțarea căruia aerul trece numai prin gură. 3. cavitate ~ă = gură. 4. (despre medicamente) care se administrează pe cale bucală. (< fr. oral) Vezi definitia »
TONÁL, -Ă adj. (Muz.) Referitor la tonuri, la tonalitate. ◊ Sistem tonal = sistem al tonurilor. ♦ (Pict.) Referitor la tonul sau la nuanța culorilor. [Cf. fr., engl. tonal]. Vezi definitia »
PERMUTAȚIONÁL, -Ă, permutaționali, -e, adj. Care ține de permutație, de permutație. [Pr.: -ți-o-] – Din engl. permutational. Vezi definitia »
ATITUDINÁL, -Ă adj. Referitor la atitudine, de atitudine. [Cf. it. attitudinale]. Vezi definitia »