ANORMALITÁTE s. f. (Rar) Faptul sau însușirea de a fi anormal; situație anormală. – Anormal + suf. -itate. Vezi definitia »

PERMÍTE, permít, vb. III. Tranz. 1. A lăsa, a accepta, a da voie ca un lucru să se facă sau să se producă într-un anumit fel (și a nu-l împiedica); a încuviința, a îngădui. 2. (Cu complementul persoanei în dativ) A-și lua libertatea de a face ceva; a-și îngădui, a îndrăzni. – Din fr. permettre, lat. permittere. Vezi definitia »

SOMITÁTE s.f. Om cu renume mare, capacitate necontestată într-un anumit domeniu de activitate. [< fr. sommité, cf. lat.t. summitas]. Vezi definitia »

sensibilitate somatica, sensibilitatea corpului Vezi definitia »

CUPIDITÁTE s. f. (Livr.) Lăcomie mare de bani, sete de câștig. – Din fr. cupidité, lat. cupiditas, -atis. Vezi definitia »