huimăceálă, huimăcéli, s.f. (reg.) amețeală, buimăceală. Vezi definitia »

CARTUȘIÉRĂ s. f. cutie de piele etc. la centură, în care se țin cartușe. ◊ bandă de piele sau de pânză pe care se poartă cartușele de vânătoare. (< fr. cartouchière) Vezi definitia »

pălămídă (pălămíde), s. f. – (Mold.) Despărțitură mică în interiorul unei lăzi. Origine necunoscută, probabil ngr. Vezi definitia »

XILOGRAVÚRĂ, xilogravuri, s. f. 1. Totalitatea procedeelor necesare producerii formei de tipar pentru xilografie; formă de tipar obținută printr-un astfel de procedeu. 2. Procedeu de gravură care constă din săparea unui desen pe o placă de lemn și imprimarea lui pe hârtie. 3. Arta de a grava în lemn. ◊ Clișeu gravat în lemn; stampă executată cu un astfel de clișeu. – Din fr. xylogravure. Vezi definitia »

alexăndrineáncă s. f., g.-d. art. alexăndrinéncei; pl. alexăndrinénce Vezi definitia »