RĂȚOIÁLĂ, rățoieli, s. f. (Fam.) Faptul de a se rățoi²; vorbă răstită, amenințătoare. [Pr.: -țo-ia-] – Rățoi² + suf. -eală. Vezi definitia »

AMPRÍZĂ s. f. 1. lățime totală a fâșiei de teren pe care se construiește un terasament, un dig, un baraj. 2. influență, ascendent, autoritate morală. (< fr. emprise) Vezi definitia »

MAGNETOGRÁMĂ s.f. Diagramă obținută cu ajutorul unui magnetograf. [< fr. magnétogramme]. Vezi definitia »

GENÉTICĂ s.f. Disciplină care studiază fenomenele eredității și variabilității în organismele vii; geneziologie. [< germ. Genetik, cf. fr. génétique]. Vezi definitia »

TURMALÍNĂ, turmaline, s. f. Nume dat mai multor silicați naturali de sodiu, calciu, magneziu și aluminiu, cu bor¹, cristalizați și divers colorați, folosiți ca pietre semiprețioase sau în optică, radiotehnică etc. – Din fr. tourmaline. Vezi definitia »