Definita cuvantului funcție
FÚNCȚIE/FUNCȚIÚNE s. f. 1. activitate prestată de cineva pentru a se achita de obligațiile impuse de serviciu; însărcinare, sarcină; slujbă. 2. rol sintactic pe care îl îndeplinește un cuvânt în propoziție. ◊ (log.) operație care prin aplicare asupra unui argument îi conferă acestuia o valoare corespunzătoare. 3. activitate proprie unui organ, unei ființe animale sau vegetale. 4. totalitatea proprietăților chimice ale unui compus, determinate de o anumită grupă de atomi din moleculă. 5. (mat.) mărime variabilă care depinde de una sau de mai multe mărimi variabile. 6. a fi în ~ de... = a depinde de... 7. (inform.) subprogram care calculează și întoarce subprogramului apelant o singură valoare. (< fr. fonction, lat. functio)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu funcție
GIMNOZOFÍE s.f. Doctrină filozofică din India, care obliga pe adepții săi să trăiască necăsătoriți, dezbrăcați complet și să ducă un regim vegetarian. [Gen. -iei. / < fr. gymnosophie, cf. gr. gymnos – nud, sophia – înțelepciune]. Vezi definitia »
COPOCLEFILÍE s. f. pasiunea de a colecționa chei, lacăte, broaște și diverse alte obiecte ce servesc drept încuietori. (< fr. copocléphilie) Vezi definitia »
COMPLÉCȚIE s.f. v. complexiune. Vezi definitia »
PARADIAFONÍE s. f. Trecere nedorită a semnalelor de pe un canal pe altul la sisteme audio cu două sau mai multe canale; diafonie. [Pr.: -di-a-] – Din fr. paradiaphonie. Vezi definitia »
OLIGOSPERMÍE s.f. (Biol.) Scădere a numărului de spermatozoizi din lichidul seminal. [Gen. -iei. / < fr. oligospermie, cf. gr. oligos – puțin, sperma – sămânță]. Vezi definitia »