FUGÁR, -Ă, fugari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană, ființă) care a fugit dintr-un loc (pe ascuns) pentru a scăpa de o primejdie, de o constrângere, de o situație grea sau penibilă; dezertor, evadat, fugit. 2. Adj. Care trece repede, fără a putea fi reținut; fugitiv, nestatornic, trecător. ♦ Care nu se oprește mult asupra unui lucru. 3. Adj. (Despre cai) Fugaci. ♦ (Substantivat, m.) Cal. – Fugi + suf. -ar. Vezi definitia »

VOCABULÁR s.n. 1. Totalitatea cuvintelor unei limbi; lexic. ◊ Vocabular activ = totalitatea cuvintelor folosite în mod curent de cineva; vocabular pasiv = totalitatea cuvintelor specifice unei limbi pe care vorbitorii nu le utilizează decât accidental. 2. Totalitatea cuvintelor întrebuințate de un scriitor, de un individ sau folosite într-un text sau într-un anumit domeniu de activitate. 3. Dicționar mic, restrâns ca număr de cuvinte; glosar. [< fr. vocabulaire, cf. lat. vocabulum – cuvânt]. Vezi definitia »

CVADRICENTENÁR s.n. Împlinire a patru sute de ani de la un eveniment însemnat; aniversarea evenimentului cu acest prilej. // adj. Care durează de patru sute de ani. [Var. cuadricentenar s.n. / < cvadri- + centenar]. Vezi definitia »

LINIÁR, -Ă adj. 1. În linie dreaptă; format din linii trasate cu diferite instrumente speciale. ◊ Desen liniar = desen în care se folosesc numai linii și contururi (fără umbre). ♦ (Fig.) Drept. ♦ adv. Rectiliniu. 2. (Mat.) A cărui variație poate fi reprezentată printr-o dreaptă. ♦ (Despre ecuații) De gradul întâi. [Var. linear, -ă adj. / cf. fr. linéaire]. Vezi definitia »

INTERSCAPULÁR, -Ă adj. (Anat.) Situat între omoplați. [Cf. fr. interscapulaire]. Vezi definitia »