posléde adv. – În expresia înv. de poslede: oboșnuit, de rînd. Sl. poslĕdĭ „pe urmă” (Tiktin). – Der. posledui, vb. (a confrunta, a verifica, a colaționa), din sl. poslĕdovati, cultism din sec. XVII, înv.; posleț (var. poslete), s. m. (ultima țuică din distilare, cea mai proastă; apă chioară); posleți, vb. refl. (despre țuica din distilare – a începe să-și piardă calitățile). Cf. Cihac, II, 279; Conev 64. Vezi definitia »

ascúnde (ascúnd, ascúns), vb. – 1. A pune într-un loc ferit. – 2. A tăinui. – Mr. ascundu, ascundire, megl. șcund, istr. ascundu. Lat. abscondĕre (Pușcariu 139; Candrea-Dens., 97; REW 41; DAR); cf. it (n)ascondere, v. prov., v. fr. escondre, cat. ascondir, v. sp., v. port. asconder. Part. și perf. simplu reproduc lat. absconsum, absconsi, forme paralele cu absconditum, abscondi(di), ca it. ascoso, v. sp. en ascuso, a escuso (RFE, 1919, 24). Der. ascuns, s. n. (ascunzătoare); ascunsă, s. f. (înv., secret); ascunzătoare, s. f. (loc în care se poate ascunde); ascunzător, adj. (prefăcut, care se ascunde); ascunzătură, s. f. (ascunzătoare); ascunziș, s. n. (loc tainic); (v-ați) ascunsele, s. f. (joc de copii în care toți se ascund în afară de unul care îi caută), de la întrebarea v-ați ascuns?, interpretată ca s. Vezi definitia »

PRETÍNDE vb. I. tr. 1. a cere, a ridica pretenții, a revendica. 2. a susține, a afirma (cu convingere). 3. a necesita. II. refl. a-ți atribui o calitate, a-și da aere de... (după fr. prétendre) Vezi definitia »

cât cuprinde / încape expr. foarte mult; nelimitat. Vezi definitia »

UPANIȘÁDE s.f.pl. (Liv.) Cărți sacre postvedice ale mișcării filozofice și ascetice dezvoltate în India în primul mileniu î.e.n. (800-500). [Sg. upanișadă. / cf. engl. upanishad < cuv. indian, cu semnificația „doctrină secretă”]. Vezi definitia »