AVARÍȚIE s.f. Zgârcenie. [Gen. -iei, var. avarițiune s.f. / < fr. avarice, it. avarizia, lat. avaritia]. Vezi definitia »

TELEOLOGÍE s. f. 1. teoria finalității, studiul scopurilor. 2. concepție filozofică idealistă potrivit căreia atât societatea, cât și natura ar fi organizate conform unui anumit scop, cu o anumită finalitate; finalism, teleonomie (1). (< fr. téléologie) Vezi definitia »

LOMBARTRÍE s.f. (Med.) Lombartroză. [Gen. -iei, var. lumbartrie s.f. / < fr. lombarthrie, cf. lat. lumbus – șale, gr. arthron – articulație]. Vezi definitia »

ELECTROTOMÍE s.f. Secționare a țesuturilor prin folosirea proprietăților curenților electrici. [Gen. -iei. / < fr. électrotomie]. Vezi definitia »

ELEUTERÍE, (2) eleuterii, s. f. 1. Guvernare liberă a unui stat din Grecia antică. 2. (La pl.) Serbări care se celebrau în cinstea unei victorii. [Pr.: -le-u-] – Din fr. éleuthérie. Vezi definitia »