Definita cuvantului micșunea
MICȘUNEÁ, micșunele, s. f. Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu flori parfumate, galbene-aurii, cultivată ca plantă ornamentală (Cheiranthus cheiri). ◊ Expr. Când va face plopul mere și răchita micșunele = niciodată. ♦ (Pop.) Micsandră. [Var.: micșunícă s. f.] – Cf. tc. menekșe.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu micșunea
ațineá (-n, -nút), vb. – A pîndi (se folosește cu forma pron., sau cu compl. direct calea, drumul, poteca). Lat. *attĕnēre, în loc de attĭnēre (Pușcariu 160; DAR); cf. fr. atenir, sp. atener. Cf. ținea. Vezi definitia »
(scrierea corecta este cu diacritic pe s, deci sh). Def. : bagheta de care pictorii isi sprijina mana cand vor sa traga contururi precise sau linii drepte. am intalnit acest cuvant intr-o serie de 7 biografii de pictori impresionisti apartinand unui biograf de marca din lumea scriitorilor francezi, pe nume Henri Perruchot, traduse in romaneste de Irina Fortuneanu. Vezi definitia »
HÁRCEA-PÁRCEA adv. (Fam.; în expr.) A face (pe cineva sau ceva) harcea-parcea = a tăia (pe cineva sau ceva) în bucăți, a face fărâme; a distruge, a nimici. – Din tc. parça-parça „bucată cu bucată”. Vezi definitia »
SLUJNICEÁ, slujnicele, s. f. (Rar) Slujnicuță. – Din slujnică + suf. -ea. Vezi definitia »
stupineá, stupinéle, s.f. (reg.) stupină; livadă cu stupi. Vezi definitia »