EMISÍV, -Ă adj. emițător. (< fr. émissif) Vezi definitia »

GENITÍV s.n. Caz al declinării cu care se exprimă de obicei apartenența, posesiunea și îndeplinește funcția de atribut. [Var. genetiv s.n. / cf. lat. genitivus, fr. génitif]. Vezi definitia »

IMPRODUCTÍV, -Ă adj. care nu produce nimic. (< fr. improductif) Vezi definitia »

IMAGINATÍV, -Ă, imaginativi, -e, adj. Dotat cu o imaginație vie. – Din fr. imaginatif. Vezi definitia »

SOCIOCOGNITÍV, -Ă adj. referitor la aspectul social al proceselor cognitive. (< socio- + cognitiv) Vezi definitia »