MENINGOCÉL s. n. hernie a meningelor, printr-o breșă craniană. (< fr. méningocèle) Vezi definitia »

COLTUCÉL, coltucele, s. n. Diminutiv al lui coltuc. – Coltuc + suf. -el. Vezi definitia »

perghél (perghéluri), s. n. – 1. Cerc, circumferință. – 2. Arc, zidărie în formă de arc. – 3. (Înv.) Compas. – Megl. pirghel. Tc. pergel ‹ per. perkār (Șeineanu, II, 291; Lokotsch 1635), cf. ngr. περγέλι, alb., bg. pergel. – Der. perghelui, vb. (a trasa, arcuri; a arcui, a da formă de boltă).) Vezi definitia »

preoțél, preoțéi, s.m. (reg.) preot tânăr. Vezi definitia »

crenél (crenéluri), – Deschizătură îngustă în partea superioară a unui turn. Fr. créneau (pentru paralelismul inel-anneau). – Der. crenela, vb. (a pune creneluri). Vezi definitia »