OLÁN¹, olani, s. m. Monedă de aur olandeză care a circulat până în sec. XIX și în țările românești. – Et. nec. Cf. Olan[da]. Vezi definitia »

PRETORIÁN, -Ă adj. Care ține de pretor, al pretorului (1). ♦ Gardă pretoriană = corp de soldați care formau garda pretorului în vechea Romă, și, mai târziu, garda personală a împăraților romani. // s.m. Soldat din garda pretoriană. [Pron. -ri-an, pl. -ieni, -iene. / cf. fr. prétorien, lat. praetorianus]. Vezi definitia »

sloveán (-éni), s. m. – 1. Slav. – 2. Sloven. Sl. slovĕninŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 45), cf. schiau. Înlocuit treptat, cu primul său sens, de slav, s. m., din fr. slave și cu al doilea de sloven, s. n. – Der. slovac, s. m. (locuitor din Slovacia); slovenesc (var. slavonesc), adj. (slav); slovenește (var. slavonește), adv. (în limba slavă); slovenie, s. f. (înv., limba slavă). Vezi definitia »

CATALÁN, -Ă, catalani, -e, subst., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație care se găsește pe teritoriul Cataloniei (Spania) și izolat în Franța, Italia, America Latină etc.; (și la sg.) persoană care aparține acestei populații. 2. Adj. Care aparține Cataloniei sau catalanilor (1). 3. S. f. Limbă romanică vorbită de catalani (1). – Din fr. catalan. Vezi definitia »

SAHARIÁN, -Ă I. adj., s. m. f. (locuitor) din Sahara. ♦ limbi ĕne = limbi negro-africane vorbite la nord și vest de lacul Ciad și în sudul deșertului Libiei. II. s. f. haină ușoară de pânză, cu epoleți și mâneci scurte. (< fr. saharien) Vezi definitia »