INTEGRÁL, -Ă, integrali, -e, adj., s. f. 1. Adj. (Adesea adverbial) Întreg, complet. ◊ Făină integrală = făină brută obținută prin măcinarea grâului. Pâine integrală = pâine fabricată din făină integrală. 2. Adj. (În sintagmele) Calcul integral = capitol al analizei matematice care studiază integralele. Ecuație integrală = ecuație în care se efectuează o integrare asupra funcției necunoscute. 3. S. f. (Mat.) Funcție care se obține prin integrarea unei funcții date, a unei ecuații diferențiale sau a unei ecuații cu derivate parțiale. ♦ Simbol matematic folosit pentru a indica operația de integrare. – Din fr. intégral. Vezi definitia »

SUPRASENZORIÁL, -Ă adj. Care poate fi cunoscut prin rațiune. [Pron. -ri-al. / < supra- + senzorial]. Vezi definitia »

GRIPÁL, -Ă adj. Referitor la gripă, datorit gripei, de gripă. [< fr. grippal]. Vezi definitia »

CICLOIDÁL, -Ă adj. referitor la cicloidă; care formează o cicloidă. (< fr. cycloïdal) Vezi definitia »

PENÁL s.n. v. penar. Vezi definitia »