GEOFÁG, -Ă adj. (despre animale) care se hrănește cu pământ. (< fr. géophage) Vezi definitia »

BRICEÁG, bricege, s. n. Cuțitaș de buzunar cu una sau mai multe lame care se închid, intrând între plăsele; brișcă¹. – Din tc. biçak (influențat de brici). Vezi definitia »

DUȘLÁG, dușlaguri, s. n. (Reg.) Unealtă cu ajutorul căreia se găuresc tablele subțiri, cercurile de fier ale buților etc. pentru a fi nituite; priboi. – Germ. Durchschlag. Vezi definitia »

AREOPÁG s. n. 1. tribunal suprem în Atena antică. 2. (fig.) adunare de juriști, oameni de stat, de știință, de litere etc. reuniți pentru a examina o problemă foarte importantă. (< fr. aréopage, lat. areopagus) Vezi definitia »

HARÁG, haragi, s. m. V. arac. Vezi definitia »