ÁRTĂ, arte, s. f. 1. Activitate a omului care are drept scop producerea unor valori estetice și care folosește mijloace de exprimare cu caracter specific; totalitatea operelor (dintr-o epocă, dintr-o țară etc.) care aparțin acestei activități. ◊ Loc. adj. De artă = artistic. ◊ Expr. (Fam.) De amorul (sau de dragul) artei = în mod dezinteresat. 2. Îndemânare deosebită într-o activitate; pricepere, măiestrie. ♦ Îndeletnicire care cere multă îndemânare și anumite cunoștințe. – Din fr. art, lat. ars, -tis. Vezi definitia »

OSTEOGENÉZĂ s. f. 1. (Biol.) Parte a embriologiei care studiază formarea țesutului osos. 2. Osificare. [Pr.: -te-o-] – Din fr. ostéogenèse. Vezi definitia »

FÍSĂ s. f. 1. piesă de metal de formatul unei monede, care poate declanșa mecanismul unui automat; jeton. ♦ (fam.) a-i pica (sau cădea) cuiva ă = a înțelege repede despre ce este vorba. 2. placă mică de metal, de os etc., rotundă sau pătrată, întrebuințată ca marcă de plată la jocul de cărți, în localurile de consumație etc. (< ngr. fisa) Vezi definitia »

VIDEOCASÉTĂ s. f. casetă care conține pe o bandă video imaginea și sunetul pentru televiziune sau informații sub formă de imagini, permițând a (re)vedea un program; videogramă. (< engl. videocassette, fr. vidéocassette) Vezi definitia »

ALEBÁRDĂ, alebarde s. f. V. halebardă. Vezi definitia »