Definita cuvantului mie
MÍE, mii, num. card., s. f. I. Numărul care în numărătoare are locul între 999 și 1001. 1. (Cu valoare adjectivală) O mie de ani. ◊ (La pl.; adesea prin exagerare, indică un număr foarte mare, nedeterminat) Mii de glasuri. 2. (Cu valoare substantivală) Unde merge mia, meargă și suta. ◊ Loc. adv. Cu miile (sau cu mia) = în număr foarte mare, cu duiumul. ◊ Expr. Mii și sute sau mii și mii = extrem de mulți. A avea o mie și o sută pe cap = a avea foarte multă treabă sau griji, nevoi etc. 3. (Intră în componența numeralelor adverbiale) De o mie de ori pe zi. II. S. f. Numărul abstract egal cu o mie (I). ♦ Bancnotă a cărei valoare este de o mie (I 1) de lei; miar. – Lat. milia (pl. lui mille).
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu mie
EUFÚNCȚIE s. f. (fil.) funcție care menține sau sporește adaptarea unei unități date la contextul ei social. (< fr. eufonction) Vezi definitia »
abjécție s. f. faptă, atitudine abjectă. (< fr. abjection, lat. abiectio) Vezi definitia »
ZOOGRAFÍE s. f. 1. Parte a zoologiei care se ocupă cu descrierea diverselor specii de animale. 2. (În antichitate) Arta picturii animaliere. – Din fr. zoographie. Vezi definitia »
TRANSDÚCȚIE s. f. 1. raționament transductiv. 2. (biol.) transfer de material genetic de la o celulă la alta prin intermediul unui vector (2) viral. (< fr. transduction) Vezi definitia »
IRADIÁȚIE s.f. Emisiune de radiații (luminoase, calorice sau corpusculare); iradiere; (p. ext.) fascicul de raze emise de o sursă. [Pron. -di-a-, gen. -iei, var. iradiațiune s.f. / cf. fr. irradiation]. Vezi definitia »