PRAGMATÍSM s. n. Curent filozofic idealist care, negând adevărul obiectiv, proclamă drept unic criteriu al adevărului numai ceea ce este util și avantajos din punct de vedere practic. – Fr. pragmatisme. Vezi definitia »

ENERGETÍSM s. n. orientare și concepție care considera energia ca sursă a lucrurilor, concepând-o ca o substanță indestructibilă, capabilă de diverse transformări. (< fr. énergétisme, rus. energhetizm) Vezi definitia »

VERÍSM s.n. Curent artistic și literar apărut în Italia în sec. XIX, tributar influenței naturalismului francez, care își propune să prezinte realitatea așa cum este, fără a exclude aspectele vulgare și hidoase. [Cf. it. verismo, fr. vérisme]. Vezi definitia »

MICIURINÍSM s.n. Teorie elaborată de I. V. Miciurin, care se referă la metoda de hibernare artificială, de educare dirijată și de selecție artificială, având în vedere că variațiile individuale au caracter adecvat ca urmare a unității organism-mediu, iar ereditatea nu este legată de un anumit substrat. [Pron. -ciu-. / < Miciurin – biolog sovietic + -ism]. Vezi definitia »

IREDENTÍSM s. n. [din it. irredento = neeliberat] – Mișcare politică naționalist-șovină, inspirată și condusă de burghezia și moșierimea italiană, apărută în deceniul opt al secolului al XIX-lea sub lozinca alipirii la Italia a teritoriilor cu populație de origine italiană din afara granițelor țării. La sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX, iredentismul a fost promovat de către imperialismul italian în scopuri expansioniste. Prin extensie, termenul denumește orice mișcare politică ce urmarește anexarea unor teritorii sub lozinci naționalist-șovine. Vezi definitia »