SUFICIÉNȚĂ s. f. 1. faptul de a fi suficient; îndestulare. 2. vanitate; îngâmfare ridicolă. (< it. sufficienza) Vezi definitia »

MANÍTĂ s. f. 1. substanță organică cu gust dulce, în rășina de frasin și în unele ciuperci, cu acțiune laxativă. 2. boală a vinului datorată manitei (1). (< fr. mannite) Vezi definitia »

ANTICÁMERĂ, anticamere, s. f. Cameră de așteptare situată la intrarea într-un birou, într-un cabinet al unei persoane cu funcție importantă etc. ◊ Expr. A face anticameră = a aștepta (mult) până a fi primit în audiență sau la o consultație (medicală, juridică etc.). – Din it. anticamera. Cf. fr. antichambre. Vezi definitia »

CERTOZÍNĂ s. f. procedeu de incrustație cu elemente de os sau fildeș pe fond de lemn negru în motive geometrice mici. (< fr. certosina) Vezi definitia »

AMBASÁDĂ s.f. Reprezentanță diplomatică a unei țări, condusă de un ambasador. ♦ Misiunea sau funcția de ambasador. ♦ Funcționarii unei asemenea misiuni și clădirea în care lucrează. [< fr. ambassade]. Vezi definitia »