PERORÁȚIE s.f. 1. Încheiere a unui discurs în care toate argumentele prezentate anterior sunt reluate într-o formă restrânsă și cu un ton emfatic. 2. Expunere amplă, bombastică, incoerentă; perorare. [Gen. -iei, var. perorațiune s.f. / < lat. peroratio, fr. péroration]. Vezi definitia »

SEROTERAPÍE s. f. tratament (preventiv) bazat pe admi-nistrarea de seruri imune, care conțin anticorpi specifici contra germenilor bolii respective sau toxinelor lor. (< fr. sérothérapie) Vezi definitia »

HIPOFIZIE s.f. subdezvoltare fizică [< fr. -hypophysie, (cf. gr. hypo – sub, physis – fizic, natură)] Vezi definitia »

PÉNSIE s. f. sumă de bani care se acordă (lunar) celor care au ieșit din producție pentru limită de vârstă sau pentru invaliditate, precum și urmașilor acestora, în cazurile prevăzute de lege. ♦ ~ alimentară (sau de întreținere) = sumă de bani, lunară, pe care o persoană trebuie să o plătească altei persoane în cuantumul și pe durata de timp stabilită de o instanță judecătorească. (< rus. pensiia) Vezi definitia »

DISRÚPȚIE s. f. deschidere bruscă a unui circuit electric. (< fr. disruption) Vezi definitia »