VALÉNȚĂ s. f. 1. mărime care arată numărul de atomi de hidrogen (sau echivalenți ai acestuia) cu care se poate combina un atom al unui anumit element sau un radical. 2. (fig.) valoare, semnificație; posibilitate (de dezvoltare). 3. capacitate de combinare a unui cuvânt cu alte cuvinte, în funcție de conținutul noțional și semantic al acestuia. (< fr. valence) Vezi definitia »

PERNÚȚĂ, pernuțe, s. f. 1. Perniță (I 1). 2. Perniță (I 2). 3. Parte proeminentă si moale a extremității labei la feline; p. ext. (impr.) proeminență situată în partea superioară extremă a copitei calului. [Var.: (reg.) perinúță s. f.] – Pernă + suf. -uță. Vezi definitia »

BUDUHOÁLĂ, buduhoale, s. f. (Reg.) 1. Budihace. 2. Boală contagioasă. Vezi definitia »

ELEGÁNȚĂ s. f. Calitatea de a fi elegant, de a avea sau de a fi făcut cu gust, cu rafinament, cu grație. ♦ Distincție în limbaj, în stil etc. – Din fr. élégance, lat. elegantia. Vezi definitia »

CAPELÍNĂ s.f. 1. Coif medieval de metal care acoperă și ceafa, purtat de pedestrași. 2. Bandaj chirurgical de cap. [< fr. capeline]. Vezi definitia »