smiorcăneálă, smiorcănéli, s.f. (reg.) 1. zgomot specific produs de cel care se smiorcăie; smiorcăială. 2. plâns înăbușit și întretăiat (alintat și prefăcut), văicăreală, smârceală. Vezi definitia »

MÁXIMĂ s. f. gândire formulată concis, exprimând un principiu, o normă de conduită; aforism, adagiu. (< fr. maxime, lat. maxima) Vezi definitia »

HIDROMORFÓZĂ s. f. totalitatea modificărilor structurale care au loc la plantele care cresc în apă. (< fr. hydromorphose) Vezi definitia »

ZĂBOVEÁLĂ s. f. Întârziere, tărăgăneală, zăbovire. (din zăbavă) Vezi definitia »

clúpsă, clúpse, s.f. (reg.) cursă de prins șoareci, păsări, animale mici; cluscă, batcă, capcană, cleapță, zancă. Vezi definitia »