Definita cuvantului garnitură
GARNITÚRĂ s. f. 1. accesoriu pentru împodobirea sau completarea unui lucru; podoabă, ornament. 2. adaos de legume, salată etc. care se servește la friptură. 3. element plastic de etanșare între piesele rigide; ansamblu de piese demontabile care se fixează pe piese supuse uzurii prin frecare, pentru a le proteja. 4. ansamblu de obiecte, piese, scule etc. care formează un asortiment complet. ◊ totalitatea pieselor de același fel ale unei mașini. ◊ echipă (completă). ♦ ~ de tren = ansamblu format din locomotivă și vagoanele unui tren. 5. greementul unui catarg, unei vergi, unei vele. 6. ~ de cromozomi = totalitatea cromozomilor din celulele somatice ale unui individ. 7. (poligr.) ~ de litere = serie de caractere de același fel, dar de corpuri diferite. (< fr. garniture)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu garnitură
FRÁUDĂ s.f. Înșelătorie, hoție, act de rea-credință făcut cu scopul de a realiza profituri personale. ♦ Sumă sustrasă prin înșelătorie, prin defraudare. [< fr., it. fraude, cf. lat. fraus]. Vezi definitia »
cortină, cortine s. f. (glum.) 1. rochie. 2. furou. Vezi definitia »
îngăimeálă s.f. (pop.) 1. vorbe încurcate, confuze. 2. ezitare, nehotărâre, nesiguranță, nedumerire. Vezi definitia »
CONTRAFÍȘĂ s. f. (constr.) bară de lemn sau de metal care transmite solicitările de la elementele orizontale la cele verticale. (< fr. contre-fiche) Vezi definitia »
ROTÚLĂ s. f. 1. os mic și rotunjit situat în partea anterioară a genunchiului; patelă. 2. (tehn.) ax rotund; nucă. (< fr. rotule, lat. rotula) Vezi definitia »