RUGINÍȚĂ, ruginițe, s. f. 1. Numele a două plante: a) plantă erbacee cu frunze mici, înguste la bază și dințate la vârf (Asplenium ruta muraria); b) strașnic (III) (Asplenium trichomanes). 2. Ciupercă parazită care atacă și distruge frunzele plantelor (Uromyces scuteleatus). – Rugină + suf. -iță. Vezi definitia »

șpițbárbă s.f. (reg.) barbișon. Vezi definitia »

ETRÁVĂ s. f. piesă de rezistență din osatura unei nave, situată la proră. (< fr. étrave) Vezi definitia »

cheáțălă s.f. (reg.) șorț scurt. Vezi definitia »

ULTIMOGENITÚRĂ s. f. regim al unor societăți în care ultimul născut dintre frați are drept de moștenire. (< fr. ultimogéniture) Vezi definitia »