CONSONÁNȚĂ s. f. 1. (muz.) îmbinare armonioasă de sunete. ◊ asemănare a sunetelor finale din două sau mai multe cuvinte. 2. (fig.) acord, înțelegere, potrivire de opinii. (< fr. consonance, lat. consonantia) Vezi definitia »

turtă adj. invar., adv. beat, în stare de ebrietate. Vezi definitia »

fabrica de tuns ouă / de împins vagoane și lustruit tampoane expr. (glum.) loc inexistent; nicăieri. Vezi definitia »

boscîrță (boscîrțe), s. f. – Piele de proastă calitate. Mag. bocskorszij „șiret de pantofi” (DAR). În Trans. Vezi definitia »

HEMOLIZÍNĂ, hemolizine, s. f. Substanță de origine vegetală, animală sau de natură imună, caracterizată prin proprietatea de a descompune și dizolva globulele roșii, eliberând hemoglobina. – Din fr. hémolysine. Vezi definitia »