PERCUTÓR s. n. piesă a închizătorului unei arme de foc care servește la percuția capsei cartușului sau a focosului. ◊ mecanism de aprindere a amorselor la mine. (< fr. percuteur) Vezi definitia »

VARISTÓR s. n. rezistor a cărui valoare (rezistență) depinde de mărimea tensiunii de la bornele sale. (< fr. varisteur) Vezi definitia »

IEZUȘÓR, iezușoare, s. n. (Rar) Diminutiv al lui iaz (1). – Iaz + suf. -ușor. Vezi definitia »

SUPRAÎNCĂLZITÓR, supraîncălzitoare, s. n. Dispozitiv al unui cazan de abur, în care vaporii produși sunt încălziți la o temperatură mai înaltă decât cea de saturație. [Pr.: -pra-în-] – Supraîncălzi + suf. -tor. Vezi definitia »

HĂRĂBÓR, -OÁRĂ, hărăbori, -oare, adj. (Reg., despre copii) Vioi, voinic. – Slav (v. sl. hrabrŭ). Vezi definitia »