ORATÓR s.m. Cel care ține un discurs; vorbitor (la o conferință etc.); om care are darul vorbirii, care vorbește frumos. [Cf. lat. orator, fr. orateur]. Vezi definitia »

EMULGATÓR s. m. substanță care determină formarea unei emulsii stabile; emulsionant. (< germ. Emulgator) Vezi definitia »

TAHOGENERATÓR s. n. tahometru. (< fr. tachogénérateur) Vezi definitia »

jăpcănitór (jepcănitór), jăpcănitoáre, adj. (reg.) care ia cu japca, jăpcan, jăpcaș, jăcmănitor, jefuitor. Vezi definitia »

slugăritór, slugăritoáre, adj., s.m. și f. (înv.) devotat. Vezi definitia »