ONOMASIOLOGÍE s. f. ramură a lingvisticii care studiază evoluția semnificației și a formei cuvintelor. (< fr. onomasiologie, germ. Onomasiologie) Vezi definitia »

TRITANOPÍE s.f. (Med.) Defect al ochiului de a nu vedea culoarea violetă a spectrului solar. [Gen. -iei. / < fr. tritanopie, cf. gr. trit- – a treia, an – fără, ops – vedere]. Vezi definitia »

ENDOSCOPÍE s.f. (Med.) Examinare a interiorului anumitor organe cu ajutorul endoscopului. [Gen. -iei. / < fr. endoscopie, cf. gr. endon – înăuntru, skopein – a privi]. Vezi definitia »

EXOGAMÍE, exogamii, s. f. 1. Lege fundamentală a ginții matriarhale, conform căreia căsătoriile dintre membrii aceleiași ginți erau interzise. 2. Căsătorie între parteneri care nu aparțin aceluiași grup social. 3. (Biol.) Fuzionare a gameților în afara organismului. – Din fr. exogamie. Vezi definitia »

PROCTALGÍE s. f. nevralgie anală; rectalgie. (< fr. proctalgie) Vezi definitia »