Cafard, tristete, silã, dezgust. Nici nu m-am însãnãtosit eu ca lumea, si s-a îmbolnãvit Mama. Lipsa servitoarei o simt mai apãsãtoare ca oricînd. Vreme de toamnã, întunecoasã, umedã. N-am bani. îmi mai rãmîne l 000 de lei — si pe urmã? Cu ce voi plãti chiria de Crãciun? Cu ce voi duce cheltuielile casei pînã atunci? Nici o perspectivã, nici o asteptare, nici o sperantã. As vrea sã dorm, sã mor, sã uit. acest cuvant nu are o definitie – l-am gasit in jurnalul lui Mihail Sebastian de mai multe ori. multumesc! Vezi definitia »

SORBONÁRD, -Ă adj., s. m. f. (student, profesor) de la Sorbona. (< fr. sorbonnard) Vezi definitia »

PERICÁRD, pericarde, s. n. Înveliș al inimii, format dintr-o foiță seroasă și una fibroasă. [Pl. și: pericarduri] – Din fr. péricarde. Vezi definitia »

POLITICÁRD s.m. (Peior.) Cel care face o politică personală lipsită de valoare și se complace în intrigi; adept al unei politici neprincipiale. [< fr. politicard]. Vezi definitia »

ABSÚRD, -Ă, absurzi, -de, adj., s. n. 1. Adj. Care contrazice gândirea logică, care nesocotește legile naturii și ale societății, contrar bunului-simț; ilogic. ◊ Loc. adv. Prin absurd = admițând un raționament fals, o situație aproape imposibilă. ♦ Reducere la absurd = metodă de demonstrare a unui adevăr, arătând că punctul de vedere contrar duce la absurd. 2. S. n. Ceea ce este absurd (1). – Din fr. absurde, lat. absurdus. Vezi definitia »