MARINÍSM s. n. Stil bombastic în barocul italian din sec. XVII; prețiozitate a stilului, afectare. – Din it. marinismo, fr. marinisme. Vezi definitia »

MANILOVÍSM s. n. atitudine pasivă, placidă față de realitate, care duce la o viață deșartă. (după rus. manilovșcina) Vezi definitia »

UNIATÍSM s. n. formulă în biserica romano-catolică, după marea schismă din 105⁴, pentru reunirea altor biserici cu ea pe baza anumitor concesii dogmatice și a unei autonomii față de Vatican. (< fr. uniatisme) Vezi definitia »

HENOTEÍSM s.n. Formă de religie în care credincioșii se închină unui singur zeu, fără a exclude existența altora. [Pron. -te-ism. / < fr. hénothéisme, germ. Henotheismus, cf. gr. heis, henos – unu, theos – zeu]. Vezi definitia »

MEDIEVÍSM s.n. (Franțuzism) Preocupare pentru evul mediu. [Pron. -di-e-. / < fr. médiévisme]. Vezi definitia »