Definita cuvantului miere
MIÉRE s. f. Substanță semilichidă, gălbuie, dulce și aromată, foarte bogată în zaharuri, vitamine și enzime, culeasă și produsă de albine din nectarul florilor. ◊ Luna de miere = prima lună din viața conjugală. ◊ Loc. adj. De miere = generos, bun. ♦ Nectarul florilor. ◊ Compus: mierea-ursului = a) plantă erbacee cu frunzele catifelate, cu flori albastre-violete sau roșii (Pulmonaria officinalis); b) sâmbovină. – Lat. mel.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu miere
TUȘINÁRE s. f. (Reg.) Acțiunea de a tușina și rezultatul ei. – V. tușina. Vezi definitia »
PRESELECȚIONÁRE, preselecționări, s. f. (Rar) Preselecție (1). [Pr.: -ți-o-] – Pre1- + selecționare. Vezi definitia »
DECATÁRE, decatări, s. f. Acțiunea de a decata și rezultatul ei. – V. decata. Vezi definitia »
PURTÁRE, purtări, s. f. Acțiunea de a (se) purta și rezultatul ei. 1. Transportare (pe umeri sau pe brațe). 2. Folosire, întrebuințare. ◊ Loc. adj. De purtare = (despre îmbrăcăminte sau încălțăminte) care se poartă în mod curent, de toate zilele, de lucru. ◊ Expr. A lua (un lucru) la purtare = a începe să întrebuințezi (un lucru) în mod obișnuit, zilnic. A-și lua nasul la purtare = a deveni obraznic. 3. Fel de a se comporta; conduită, comportare. – V. purta. Vezi definitia »
papugíre s.f. (înv.) meseria papucarului; papucătorie. Vezi definitia »