teácă (-éci), s. f. – Păstaie, coajă a unor legume. – 2. Înveliș, toc, apărătoare. – Mr., megl. teacă. Lat. theca (Pușcariu 1722; REW 8699), din gr. θήϰη, cf. abruz. teke, fr. taie, prov. teca. Der. din ngr. (Cihac, II, 705; cf. Roesler 577) nu este posibilă. – Der. tecar, s. n. (Trans., teacă). Cf. teucă. Vezi definitia »

PIROTÍNĂ s. f. sulfură naturală de fier. (< fr. pyrrhotine) Vezi definitia »

ALANTOÍDĂ, alantoide, s. f. Una dintre anexele embrionare la animalele vivipare și ovipare. ♦ (La pl.) Animale vertebate care au această embrionară. – Din fr. allantoïde. Vezi definitia »

FULTUIÁLĂ s. f. v. fuituială. Vezi definitia »

a trimite pe cineva la urmă expr. (intl.) 1. a da pe cineva pe mâna poliției. 2. a înjura pe cineva de mamă. Vezi definitia »