perpelíciu, perpelíciuri, s.n. și perpelíci, s.m. (reg.) 1. (s.n.; la pl.) vreascuri, surcele uscate, care fac flacără mare. 2. (s.m.) om neastâmpărat, copil zburdalnic. Vezi definitia »

PECÚLIU s.n. 1. Avere câștigată de un tânăr neemancipat, de un sclav sau de un soldat și pe care acesta o primea la emancipare sau la eliberare. 2. Sumă mică, neînsemnată (economisită, strânsă prin muncă). ♦ Sumă de bani primită de un condamnat după ispășirea pedepsei, pentru munca prestată în timpul detențiunii. [Pron. -liu. / < lat. peculium, cf. fr. pécule]. Vezi definitia »

ipopsifíu, ipopsifíi, s.m. (înv.) candidat la episcopie. Vezi definitia »

terágiu s.n. (înv.) unealtă de zidărie. Vezi definitia »

HÓLMIU s.n. Element din familia pământurilor rare. [Pron. -miu. / cf. fr. holmium, germ. Holmium]. Vezi definitia »