PRESCRÍPȚIE, prescripții, s. f. 1. Obligație, dispoziție, prevedere (impusă printr-o lege, printr-un regulament etc.); prescript. ♦ Instrucțiuni scrise cuprinzând condițiile tehnice care trebuie respectate la proiectarea, verificarea sau executarea unui sistem tehnic. 2. Dispoziție legală în virtutea căreia, după un anumit timp și în anumite condiții, se câștigă ori se pierde un drept sau încetează efectele unei hotărâri judecătorești neexecutate. 3. Recomandație dată de medic unui bolnav (printr-o rețetă); recomandație de folosire a unui medicament; p. ext. rețetă. – Din fr. prescription, lat. praescriptio. Vezi definitia »

COSMOCRAȚÍE s.f. (Rar) Monarhie universală (preconizată de antici). [Gen. -iei. / < fr. cosmocratie, cf. gr. kosmos – univers, kratos – putere]. Vezi definitia »

CRONOFOTOGRAFÍE s.f. Reprezentare fotografică a unei mișcări cu ajutorul mai multor fotografii instantanee, luate la scurte intervale de timp. [Gen. -iei. / < fr. chronophotographie, cf. gr. chronos – timp, fr. photographie]. Vezi definitia »

SPERMOGONÍE s.f. (Bot.) Celulă germinală producătoare de spermatii. [Gen. -iei, var. spermatogonie s.f. / < fr. spermogonie, cf. gr. sperma – sămânță, gone – producere]. Vezi definitia »

CONSTITÚȚIE s.f. I. Structura fizică a unui corp, a unui organism; alcătuire, structură. ♦ Compoziție, ansamblu de elemente care constituie un întreg. II. Lege fundamentală a unui stat, în care sunt consemnate principiile de bază ale organizării lui, drepturile și îndatoririle fundamentale ale cetățenilor, sistemul electoral etc. [Gen. -iei, var. constituțiune s.f. / cf. lat. constitutio, fr. constitution, rus. konstituțiia]. Vezi definitia »