MĂRGÍCĂ s. f. v. mărgea. Vezi definitia »

-LÉMĂ³ elem. „tegument, pieliță”. (< fr. -lemme, cf. gr. lemma, coajă) Vezi definitia »

MELANÓZĂ s.f. 1. Acumulare patologică a pigmenților în diferite țesuturi. 2. (Bot.) Nume al unor boli, cauzate de ciuperci, care atacă vița de vie. [Pl. -ze. / < fr. mélanose, cf. gr. melas – negru]. Vezi definitia »

ÁURĂ s. f. (Livr.; adesea fig.) Nimb, aureolă (1). (Med.) Stare specifică premergătoare crizei de epilepsie. [Pr.: a-u-] – Din lat. aura. Vezi definitia »

SĂBIÚȚĂ, săbiuțe, s. f. 1. Diminutiv al lui sabie; săbioară. 2. Plantă erbacee cu tulpina dreaptă, cu frunzele în formă de sabie și cu florile purpurii; gladiolă, săbioară (3) (Gladiolus imbricatus). [Pr.: -bi-u-] – Sabie + suf. -uță. Vezi definitia »