PSIHODIAGNÓSTIC, -Ă I. adj. referitor la psihodiagnoză. II. s. n. rezultat al psihodiagnozei. (< fr. psychodiagnostique, engl. psychodiagnostic) Vezi definitia »

BRADISEÍSMIC, -Ă adj. referitor la fenomenul de oscilație lentă a scoarței terestre în regiunile vulcanice. (< fr. bradyséismique) Vezi definitia »

CINEMÁTIC, -Ă I. adj. referitor la mișcare. II. s. f. ramură a mecanicii care studiază mișcarea corpurilor independent de cauzele care o produc. (< fr. cinématique) Vezi definitia »

SAPORÍFIC, -Ă adj. care dă gust, savoare. (< fr. saporifique) Vezi definitia »

SPECTROSCÓPIC, -Ă adj. Referitor la spectroscopie. [< fr. spectroscopique]. Vezi definitia »