POLITÓM, -Ă I. adj. (biol.; despre organe) divizat în mai multe părți. II. s. n. tomograf cu trei tipuri de deplasare a tubului. (< fr. polytome) Vezi definitia »

Om care isi face laba; Onanist. Fut-in-manist. Vezi definitia »

CICLODRÓM, ciclodromuri, s. n. Velodrom. – Ciclo + [velo]drom. Vezi definitia »

HIALOZÓM s. m. (biol.) granulă incoloră din nucleu. (< fr. hyalosome) Vezi definitia »

CRANIOTÓM, craniotome, s. n. Instrument chirurgical cu ajutorul căruia se sparg oasele craniului la făt atunci când acesta nu poate fi expulzat. [Pr.: -ni-o-] – Din fr. craniotome. Vezi definitia »