cartóf (cartófi), s. m. – Plantă, barabulă (Solanum tuberosum). – Var. carto(a)fă, cartoflă. Germ. Kartoffel. Vezi definitia »

WÓLOF subst. 1. S. m. Membru al unei populații vest-africane care ocupă în special regiunea de coastă a Senegalui (și, parțial, a Gambiei). 2. S. n. Limba vorbită de wolof (1), folosită mai ales ca lingua franca în Senegal. (cf. engl. wolof < wolof wolof) [AHDEL, MW] Vezi definitia »

APOSTRÓF, apostrofuri, s. n. Semn ortografic de forma unei virgule, care se pune în partea de sus a unui cuvânt, pentru a arăta absența accidentală în rostire a unor sunete. – Fr. apostrophe (lat. lit. apostrophus). Vezi definitia »

AUTOTRÓF, -Ă adj. (Biol.; despre organisme) Care își produce singur substanțele de care are nevoie. [Pron. a-u-, pl. -fi, -fe. / < fr. autotrophe, cf. gr. autos – însuși, trophe – hrană]. Vezi definitia »

TEOZÓF, teozofi, s. m. Adept al teozofiei. [Pr.: te-o-] – Din fr. théosophe. Vezi definitia »