BOCCEAGÍU, bocceagii, s. m. (Înv.) Negustor ambulant de mărunțișuri (pânză, ace, ață); tolbaș, coropcar, marchitan. [Var.: boccegíu s. m.] – Din tc. bohçacı. Vezi definitia »

SACAGÍU, sacagii, s. m. Persoană care transporta în trecut apă (potabilă) cu sacaua, pentru a o vinde. ♦ Expr. A vinde apă la sacagiu = a încerca să dai cuiva un lucru pe care îl are din belșug; a încerca să înveți (sau să înșeli) pe cineva mai priceput (sau mai șiret) decât tine. – Saca + suf. -giu. Vezi definitia »

mucagiu, mucagii s. m. (înv.) 1. cerșetor care adună mucurile de țigară de pe caldarâm. 2. persoană care îi tapează continuu de țigări pe cei din jurul lui. Vezi definitia »

sbanghíu (zbanghíe), adj. – (Arg.) Sașiu. – Var. zbanghiu, spanchiu. Țig. bango „sucit” (Graur 195; Juilland 179), bangi, cf. bunghi. Der. de la sbeg (Loewe 71) este improbabilă, ca și legătura directă cu lituan. spangius „sașiu” (Cihac, II, 355). – Der. spanchie, s. f. (sperietoare). Vezi definitia »

REFECTÓRIU s. n. sală de mese într-un internat, într-o mănăstire etc. (< lat. refectorium, fr. réfectoire) Vezi definitia »